Am pornit pe drumul scrierii şi al redactării acestei cărţi având multe credinţe, dar şi multe îndoieli:

  • Oare ambiţia de a da la lumină aceste rânduri nu este umbrită de şubrezimea mijloacelor necesare pentru a face faţă unei astfel de întreprinderi?
  • Oare monografia nu va conţine pagini absolut superb gândite şi scrise aflate la concurenţă cu rânduri de prisos, astfel încât lucrarea, per ansamblu, va fi inegală şi dezarticulată?

Nu cunosc în amănunt “bucătăria” urgenţelor tuturor specialităţilor chirurgicale. În raport cu chirurgia generală, îndeobşte cea abdominală, imi pot permite să exprim totuşi o opinie de bun simţ. Chirurgul abdominal efectuează o apendicectomie, mai mult sau mai puţin laborioasă, sau o enterorafie, şi apoi aşteaptă patru-cinci zile, în linişte: va apare sau nu fistula postapendicectomie sau o fistulă enterală? Urologul are în schimb, “o viaţă urgentistică” mult mai pasionantă. Pentru el hematuria şi tamponada vezicală post-adenomectomie, anuria obstructivă şi urosepsisul sunt urgenţe absolut majore şi grabnic “omorâtoare” care îl obligă să le sesizeze şi să le rezolve terapeutic în cel mai scurt timp!

În mod evident nu putem oferi cititorului lucruri noi. Urgenţele urologice au fost, sunt şi vor fi, dintotdeauna! Modul lor de înţelegere şi abordare practică şi mentală, este însă cu totul altul!

Atunci când am gandit această monografie am avut în vedere şi o realitate tristă: în multe, prea multe spitale judeţene şi orăşeneşti din România “garda de urologie” este asigurată de un coleg de spital de altă specialitate… medicilor care se confruntă responsabil cu urgenţa urologică până aceasta ajunge la urolog (care speră că are şi cu ce să o rezolve… întrucât sala de endoscopie joasă şi înaltă prevazută cu C arm funcţional 24 de ore din 24 nu este regula… ci excepţia!) le sunt dedicate o bună parte din cele menţionate în capitolele ce urmează!

Credem că această carte îşi găseşte locul mai ales în biblioteca medicului rezident urolog, care, începând cu anul al treilea de rezidenţiat are permisiunea să facă de gardă sub tutela unui medic primar cu experienţă. Dar, câte colici renale nu sunt îndrumate încă la neurochirurgie şi câte paciente fac dializă având insuficienţă renală acuta obstructivă din cauza unei neoplazii, până când, se decide efectuarea unei banale ecografii care demonstrează ureterohidronefroza bilaterală?

Academicianul Eugeniu Proca, considerat de mulţi dintre noi creatorul “urologiei modern” din România, a spus de câteva ori: “Toţi murim. Important este să murim cu demnitate!”

Un gând absolut tulburător, care mă urmăreşte, având conotaţie la nefericitele femei, despre care refeream mai înainte. În fine, şi dacă acest fapt s-ar întâmpla, “de subit”, adică în urgenţă, ar fi de preferat!

Această monografie nu are cum să aducă ceva nemaiîntâlnit. Urgențele, chiar și cele urologice, au fost aceleași și pe timpul lui Hippocrate din Cos și pe timpul lui William Thompson, urologul lui Napoleon al III-lea!

Modul de înțelegere și de abordare a fost însă gradual. Vor fi redate cunoștințele clasice, se vor face reactualizări ale problemelor, vor fi prezentate clarificări și noi “protocoale”.

Chirurg fiind, obișnuit cu suferința, dar și cu înțelegerea universal umană care suntem convinși că trebuie să stea în spatele oricărui chin al semenului nostru, trăiesc cu speranța că această monografie va fi de real folos cititorilor ei.

General maior (rez.) medic Profesor universitar dr. Dan – Liviu Dorel Mischianu, medic primar urologie, medic primar chirurgie generală, doctor în medicină, competenţă în managementul serviciilor de sănătate,
membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR)