„MEDICI ROMÂNI, MEMBRI AI ACADEMIEI ROMÂNE”, o carte care întăreşte cuvintele celebre ale lui Constantin Brâncuşi, care spunea că “lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face, iar să vezi până departe este una şi să mergi până acolo este alta.” Am simţit nevoia să deschid rândurile mele cu invocarea lui Constantin Brâncuşi, un simbol al românismului contemporan, unul dintre cele mai pure spirite creatoare, care a transformat piatra şi a făcut-o să plângă cu lacrimi de artă şi a adus frumuseţea într-un spaţiu bântuit de durere, spaimă, nelinişti şi bucurie – Spitalul Militar Central, locaş născut cu un destin prestabilit, acela de a fi un reper al societăţii româneşti, un creuzet în care se amestecă suflete şi se cristalizează cea mai pură formă a ştiinţei, încărcată cu emoţia respectării valorilor istorice ale Jurământului lui Hipocrate şi, mai ales, a celui faţă de ţară şi poporul ei.

Trei autori militari au avut iniţiativa de a parcurge istoria, într-un demers ştiinţific, ascuţit cu fineţea şi deontologia jurnalistică pentru repunerea în drepturi a recunoaşterii sociale a rolului şi contribuţiei medicilor civili și militari la progresul societăţii, redescoperind şi promovând plus valoarea contribuţiilor la dezvoltarea durabilă a României de astăzi.

Domnul General de brigadă Florian Tucă, personalitate bine cunoscută în armată şi în ţara noastră, deja nu mai are nevoie de nicio prezentare, domnia sa publicând, până acum, peste 75 de cărţi pe teme de istorie, cultură, învăţământ, teorie militară şi religie, unele dintre aceste lucrări fiind distinse cu premii ale Academiei Române şi Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România sau ale altor instituţii din ţară. Ceilalţi doi autori – colonel medic Adrian Ciuche şi locotenent-colonel medic Constantin Ciprian sunt doi colegi minunaţi, atât ca medici cât şi ca spirit, oameni care au dovedit, cu prisosinţă, prin parcursul lor socio-profesional, că iubesc viaţa, cu adevărat, şi o protejază, că se contopesc cu imaginea şi valoarea trecutului pentru ca, prin ei, viitorul să aibă sens, oameni care trăiesc după ideea că nimic nu ţi se cuvine de drept, ci pentru fiecare lucru trebuie să munceşti. Pentru mine, toate acestea înseamă să fii medic şi, mai ales, medic militar.

Volumul „MEDICI ROMÂNI, MEMBRI AI ACADEMIEI ROMÂNE” s-a născut din dorinţa acestui colectiv inimos, care a dovedit că nu tot timpul există adevăr în expresia celebră a lui Brâncuşi, şi anume că, “la umbra marilor copaci nu creşte nimic”. Alături de Generalul de brigadă Florian Tucă, cei doi colegi cu mult mai tineri şi-au dovedit măiestria şi în arta mânuirii condeiului, nu numai în cea a medicinei, dorindu-şi, cu ardoare să îşi consolideze viitorul, atât pentru generaţia lor, cât, mai ales, pentru cele care vor urma. Demersul livresc, prin orele de documentare şi scriere şi rescriere a trecutului este o provocare pentru cei care îşi caută informaţiile în mediul on-line, fără a dori să parcurgă filele scrise cu dragoste pentru profesie şi oameni, o lecţie despre cum ar trebui promovate valorile istoriei, care au marcat şi au creat, atât deviza Tradiţie, Încredere, Profesionalism, cât şi simboluri ale medicinei militare.

Făuritori de şcoală medicală românescă, mentori ai atâtor generaţii, inventatori de proceduri şi tehnici medicale, se regăsesc în paginile „MEDICI ROMÂNI, MEMBRI AI ACADEMIEI ROMÂNE”, demonstând, prin vastitatea galeriei de portrete, că, dincolo de existenţa efemeră a fiecăruia dintre noi, există măcar o urmă a paşilor prin viaţă, cea care le va arăta generaţiilor viitoare care este calea spre împlinirea unui vis.

Dacă am face, acum, un bilanţ istoric, ar trebui să evocăm un număr covârşitor de personalităţi, ctitori ai culturii şi ştiinţei româneşti, precum şi pe acei mari bărbaţi care au gândit şi au făurit, alături de alţi vizionari, independenţa şi organizarea statală a României moderne. Nu este uşor să rezişti tentanţiei de a evoca exhaustiv aceste nume mari pentru a propune un discurs, centrat asupra unor repere fundamentale: preluarea moştenirii istorice a trecutului, analiza critică a prezentului, decelarea tendinţelor viitorului.

Prin personalitatea celor care fac parte din colectivul redacţional al cărţii „MEDICI ROMÂNI, MEMBRI AI ACADEMIEI ROMÂNE”, se poate defini tot ceea ce reprezintă, atât acum, cât şi pe viitor, edificiul şi robusteţea existenţei Spitalului Militar Central – abnegaţie, profesionalism, continuitate, puterea de a munci în echipă, dorinţa de autodepăşire, prin perfecţionare continuă şi capacitate de inovare şi, mai ales, o mare dragoste pentru oameni, pentru carte şi respect pentru tot ceea ce înseamnă valori fundamentale ale creştinătăţii şi umanismului.  Trei reprezentanţi ai unor generaţii care au prins “vremuri” diferite pentru evoluţia lor umană şi profesională s-au reunit, la aceeaşi masă de scris, pentru a demonstra că, între tradiţie şi inovaţie, legătura o face pasiunea şi dragostea, iar acest perimetru a fost şi este predestinat să remodeleze şi să se transforme caractere,  o poartă deschisă spre cunoaştere, pentru toţi cei care continuă să îmbrace haina unei duble valenţe – de medic şi de militar.

Parcurgând filele cărţii, am avut senzaţia că privesc, cu ochii minţii, o galerie cu portrete ale celor care mi-au sădit în suflet motivaţia pentru care am plecat pe acest drum al carierei medico-militare, mi-am redescoperit sufletul privind chipurile celor care mi-au fost mentori şi pot spune că sunt onorată de şansa de a le mulţumi, celor care sunt şi memoriei celor care au fost, prin intermediul acestor cuvinte, pentru tot ceea au făcut în modernizarea şi dezvoltarea acestei adevărate „academii de înalte ştiinţe ale vieţii, omeniei, dăruirii şi corectitudinii”.

Din perspectiva mea, extrem de onorantă, de prim cititor, faptul că volumul „MEDICI ROMÂNI, MEMBRI AI ACADEMIEI ROMÂNE” o să vadă lumina tiparului, îl consider o mare realizare pentru că, un volum scris, din inimă pentru spirit, mi-a asigurat acea călătorie prin timp, de care aveam atâta nevoie şi din care am revenit, în timpul prezent, cu o mare bogăţie sufletească. Toate aceste gânduri ale mele, pe care am simţit nevoia să le împărtăşesc cu dumneavoastră, mă determină să mă înclin, cu respect, în faţa celor care au făcut posibil acest demers livresc, de mare conduită ştiinţifică şi academică.

Dragi cititori ai cărţii „MEDICI ROMÂNI, MEMBRI AI ACADEMIEI ROMÂNE”, indiferent de vârsta şi formarea dumneavoastră, luaţi exemplul acestui minunat colectiv redacţional şi fiţi conştienţi de propriile succese profesionale şi, mai ales de faptul că prin noi, prin ceea ce facem zilnic, suntem un argument în demonstrarea adevărului că România are viitor! Aveţi încredere în forţele dumneavoastră, în profesia dumneavoastră şi să nu-i uitaţi pe cei care v-au pregătit pentru cunoaştere şi pentru viaţă, prin ştiinţă şi educaţie.

General de Brigadă medic Conferenţiar Universitar dr. Florentina IONIŢĂ-RADU,
Comandant al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila