Motto: „Nimeni nu găseşte decât ceea ce caută şi nu caută decât ceea ce ştie!

Johann Wolfgang Goethe

Atunci când Profesorul Dr. Nicolae M. Constantinescu mi-a oferit, cu dedicaţie, volumul al III-lea al viitorului Tratat de „Anatomie Chirurgicală şi Operatorie”, apărut în 2012, la Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, am fost uşor circumspect – întrebâdu-mă: „Oare de ce?”. Când, mai apoi, ne-a propus nouă, câtorva membri ai colectivelor Clinicilor de Urologie şi Ginecologie din Spitalul Militar Central participarea, pe măsura priceperii noastre, la această operă unică, până acum, în arealul literaturii medicale române, am gasit în sfârşit propria-mi explicaţie. Profesorul dorea ca şi membrii colectivului unui Spital drag sufletului şi amintirii Domniei Sale să aşeze o a doua piatră la temelia a ceea ce speră şi sperăm cu toţii să devină un Tratat de referinţă.

Acestă apariţie editorială a remarcabilei Edituri credem că merită citită cu creionul în mână, indiferent de cunoştinţele cititorului asupra problematicii, fiind deplin cunoscută preocuparea pentru studiul anatomic a Profesorului, distins chirurg generalist, dar şi ortoped-traumatolog şi totodată acribia sa, fapt transmis, sper, şi celor care l-au acompaniat, întregul colectiv redacţional având o viziune unitară, dar şi de detaliu, cât mai semnificativă, asupra feluritelor operaţii şi a timpilor de bază ai acestor operaţii.

Volumul de faţă se adreseză aşadar rezidenţilor, în principal celor din obstetrică-ginecologie şi urologie, dar şi celor care se pregătesc pentru chirurgia generală sau infantilă. Sperăm şi suntem convinşi că el va fi de folos şi specialiştilor experimentaţi, şi unii şi alţii, şi începători şi mai puţin începători, având a priori datoria de a se documenta permanent, de a fi la curent cu noul în domeniu, dar şi de a reciti, chiar în seara de dinainte de operaţia programată anatomia chirurgicală şi operatorie a zonei cu care se vor confrunta. Şi, adaug din proprie experienţă, obiceiul acesta va fi cu mai mare folos atunci când a doua zi ne vom găsi în faţa unei reintervenţii, când totul va arăta altfel pe „câmpul de luptă” decât la o operaţie „reglată”, ca să folosesc un termen de tactică militară, preluat şi în chirurgie!…

Volumul IV din „Anatomia Chirurgicală şi Operatorie” apare la aproximativ şase ani după primul volum, acest fapt având tâlcul său. Gestaţia cărţii a fost lungă, poate prea lungă, dar cu siguranţă de folos. Este posibil ca cititorii acestor rânduri să-şi pună întrebarea dacă mai era necesară o astfel de carte, dat fiind faptul că anatomia primilor doi ani de facultate este aceeaşi pe tot mapamondul. Răspunsul este afirmativ întrucât în facultate, predominante sunt noţiunile de anatomie descriptivă şi topografică iar în acest nou volum datorită înţelepciunii clinice a iniţiatorului său sunt filtrate, rememorate şi explicate în substanţa lor noţiuni de anatomie chirurgicală şi operatorie atât de necesare rezidenţilor, activitate de care s-au achitat chirurgi cu experienţă în domeniu, ceea ce îi conferă girul profesionistului.

Trăiesc cu convingerea că Volumul IV trebuie citit şi recitit, chiar studiat cu creionul în mână – fiecare având propria interpretare şi viziune asupra noţiunilor prezentate, apoi memorate şi însuşite în substanţa lor reală, fapt care cu siguranţă că va uşura tuturor activitatea operatorie.

Ca mai întotdeauna adevărul se află pe undeva la mijloc, iar în materie de urologie, specialitate pe care o cunosc mai bine, aceasta pare a fi, pe pământ românesc, o ramură mai tânără, cu o istorie aparent scurtă!…

Desprinsă cu greu acum 109 ani din trunchiul solid al chirurgiei generale (actul de atestare din 14 octombrie 1909 datorându-i-se Profesorului Petre Herescu, elev al lui Felix Guyon şi al lui Joaquin Maria Albarran) ea schimbă maniera de abord şi îşi îmbunătăţeşte performanţele sub ochii noştri, ceea ce este astăzi bun şi rezolvitor, fiind peste câţiva ani, cel mult un deceniu, perimat şi vetust. De la chirurgia deschisă s-a trecut cu uşurinţă la chirurgia endoscopică şi la cea percutanată, apoi la chirurgia laparoscopică şi, mai nou, şi aceasta pare să piardă teren în faţa chirurgiei robotice.

Totul este aşadar, în materie de chirurgie, nou şi pasionant, la fel ca şi viitorul care nu ştim ce ne rezervă. Şi când scriu cuvântul „pasionant” am două convingeri: prima că peste câţiva ani (în 5?, în 10?) vor apare cu totul alte tehnici şi modalităţi de rezolvare chirurgicală a bolilor urologice, şi a doua convingere, de această dată chiar certitudine – anatomia nu se va schimba nicicând!

Perfect fiind de acord cu dictonul aceluiaşi J.W. Goethe – „o cronică scrie numai cineva pentru care este important prezentul”, asigurăm cititorul acestui nou volum, că va găsi cu siguranţă tot ceea ce caută tocmai fiincă el, Măria Sa Cititorul, se află în continuu sub imperiul vorbelor aceluiaşi mare om: „doar ceea ce ştii, vezi”.

General maior medic (r) Profesor universitar dr. Dan Mischianu